Apple M1 si inceputul unei noi tranzitii
Apple M1 – un pas curajos spre viitor.
Suntem obisnuiti de cei de la Apple in privinta inovatiei. Privind putin in trecut, in anul 2003 Apple a anuntat primul computer personal care folosea un procesor pe 64 bits, pe atunci PowerPC produs de IBM. Principala problema a aparut la nu mai putin de un an. IBM avea dificultati in depasirea barierei de 90nm in tehnologia de fabricatie a procesoarelor ce-i drept deja foarte performante PowerPC G5.
Cum politica Apple a fost de cele mai multe ori aplicata fara compromisuri, Steve Jobs a decis mutarea la arhitectura x86, respectiv la Intel.
Putem retine doua aspecte: in primul rand, Apple a preferat dintotdeauna din motive de eficienta, varianta cea mai fiabila. Al doilea aspect de retinut este arhitectura procesoarelor PowerPC.
Si anume RISC – Reduced instruction set computer iar la Intel x86 avem CISC – complex instruction set computer ambele cu avantajele si dezavantajele proprii.
Eficienta si performanta
Dezvoltand cele de mai sus, eficienta nu inseamna intotdeauna si performanta, procesoarele PowerPC au ramas bune si dupa ce au fost „parasite” de catre Apple. Putem intalni PowerPC si in consola Nintendo Wii. Deci performanta nu a fost singurul aspect pe care Apple l-a luat in calcul atunci cand a hotarat tranzitia la Intel.
In privinta celui de-al doilea aspect, pe baza arhitecturii RISC a fost dezvoltat si ARM lansat in 1985 deci cu ceva experienta ‘la bord”. Principalul avantaj al arhitecturii RISC este nevoia de mai putin tranzistori decat CISC acesta se traduce in dimensiune mai mica si evident consum si degajare termica mai mica.
Derulam putin si ajungem in anul 2005 unde 98% din procesoarele utilizate in telefoane mobile si PDA-uri erau ARM din motive evidente. Putem observa performanta lor excelenta mai ales la capitolul multimedia, design-ul SoC permite montarea unui intreg „computer” in cadrul unui singur chip. Dimensiunea mica, consumul mic si capacitatea de a rula fara racire activa.
Aici ajungem la tema articolului de azi, este nevoie de o schimbare. Pentru a argumenta putem observa diversi producatori precum Microsoft si Samsung care au incercat utilizarea telefoanelor mobile ca desktop. Vezi proiectul defunct Windows Phone desktop mode sau actualul Samsung Dex.
O alta problema este ca Intel-ului lanseaza din ce in ce mai lent noi versiuni si cu diferente din ce in ce mai mici.
Poate ajunge ARM pe desktop?
De ce in acest caz nu a incercat nimeni o astfel de tranzitie? Poate fi acest caz similar cu mutarea hdd – ssd in privinta performantei? Probabil ca da insa ce implica o astfel de tranzitie in cazul arhitecturii CPU?
Aici avem diversi producatori de placi de baza care asteapta si cauta sa se „muleze” la calendarul de lansare AMD si Intel o piata deja complexa si aproape imposibil de modificat.
Daca mai adaugam si elementul esential si anume software-ul in acest caz vorbind de Microsoft – ajungem la urmatoarea concluzie: O masinarie complexa formata din elemente produse si sustinute de diverse identitati nu se pot organiza precum una sigura. Apple se poate afirma atat furnizoare de hardware cat si de software pentru produsele sale. Avem in acest caz exemplul iPhone oferi cu generozitate de catre Apple.
Ajungand in acest punct descoperim singurul element lipsa in economia de independenta a productiei de calculatoare Apple si anume procesoarele. Si daca ne intrebam cum are curaj Apple sa faca aceasta mutare, avem exemplul deja oferit al tranzitiei la Intel in anul 2005. Ar mai fi si cazul mufelor PS/2 si serial eliminate in totalitate in 1999. PS/2 care inca mai apare pe multe din placiile de baza de PC dupa 20 ani.
Apple M1 intra in scena
Apple a anuntat deja de un timp lansarea noilor Mac-uri care folosesc chip-ul SoC produse de ei pe arhitectura RISC denumite Apple M1. De cateva zile le avem disponibile si in momentul redactarii acestui articol se pot gasi de vanzare in Romania.
Primele device-uri motorizate de acest procesor sunt MacBook Air, Mac Mini si MacBook Pro.
Apple M1 – un pas curajos spre viitor
Din multele avantaje prezentate de Apple ar fi de mentionat:
Pornirea instant a sistemului din sleep lipsa racirii active pe MacBook Air (pe Mac Mini si MacBook Pro racirea activa este prezenta).
Procesorul M1 este foarte similar cu A14x Bionic, M1 fiind tactat la 3,2 Ghz fata de 3,1. Amandoua au 8 nuclee si sunt bazate pe 5 nm insa A14x Bionic are 7 nuclee video fata de M1 care are 8.
In privinta suportului software avem disponibil translatorul Rosetta 2 urmasul lui Rosetta flolosit si la trazitia PowerPC – Intel. Practic avem trei categorii de aplicatii. Native M1, aplicatii iOS care ruleaza acum pe MacOS Big Sur si aplicatiile neoptimizate care vor rula translatate de catre Rosetta 2.
Performanta
Performanta este exceptionala, in single-core depasaste Intel i9 din MacBook Pro 16 inch chiar si Intel Xeon din Mac Pro. Cel din urma insa depaseste cu putin M1 in testul nativ in Multi-Core.
Observam ca M1, chiar si in traslatat de Rossetta 2 depaseste la single-core tote device-urile motorizate de Intel.
Concluzie
Bun, multe plusuri… exista si minusuri?
In principiu exista doar avantaje, daca totusi ar fi de notat minusuri acestea ar fi reparabilitatea si fiabilitatea. Chip-urile SoC reprezinta un cumul de module compactate. Acest lucru le face mai dificil de reparat. Practic singurul mod de a fi reparat este schimbarea lui sau a placii de baza.
Ramane insa de vazut cat de rezistente vor fi dupa 2-3 ani de utilizare. Asteptam viitoarele device-uri care vor fi echipate cu acest chip cel mai mult ne intrebam cum va proceda Apple in privinta Mac Pro si iMac Pro. Aceastea sunt in continuare echipate cu Intel in oferta celor de la Apple.
Alex de la IT Talk va saluta pana la urmatorul articol!